Connection elements or equipment component. A lanyard can be in rope made of synthetic fibres, in metallic rope, in strap or in chain.
CAUTION: A lanyard without energy absorber must not be used as a fall arrest equipment.

Its objective is to develop test methods and requirements in the form of standards defining the technical specifications of products. Some of them, mostly requirements standards, are harmonised with EU Regulation 2016/425. Compliance with these harmonised standards gives an assurance of compliance with the requirements of EU Regulation 2016/425

PROTECŢIE PENTRU LUCRĂTORII EXPUȘI LA CĂLDURĂ ȘI FLĂCĂRII

Acest standard specifică cerințele de performanță pentru materialele și hainele de protecție împotriva căldurii și a flăcărilor. Se aplică aticolelor de îmbrăcăminte fabricate din materiale usoare, destinate protecției corpului omenesc, cu excepția mâinilor, împotriva căldurii și/sau flăcărilor.

Sunt testate:

MAIVE2
	EN ISO 11612
	A1 A2 B1 C1 E3 F1

ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECŢIE IMPOTRIVA CLIMATELOR RĂCOROASE

Această normă specifică exigentele şi metodele de testare a performanţei articolelor de îmbrăcăminte (veste, bluze, geci, pantaloni) de protecţie împotriva climatelor răcoroase.

Aceste articole de îmbrăcăminte folosite la o temperatură joasă moderată (-5°C şi mai mult) pentru a proteja împotriva răcirii locale cutanate nu sunt folosite numai pentru activitați in exterior, ca de exemplu in construcții; ele pot servi de asemenea activitaţilor din interior, ca de exemplu in industria alimentară.

In aceste cazuri nu este mereu necesar ca aceste articole de îmbrăcăminte să fie făcute din material impermeabil sau etanş la apă. Exigenţa corespunzatoare este prin urmare lăsată la alegere, prin prezenta Normă.

X : Clasa de rezistenţă termică, Rct

X : Clasa de permeabilitate la aer, AP

X : /cler al articolului de îmbrăcăminte (Opţional)

X : Clasa de rezistenţa la pătrunderea apei WP (Opţional)

Standardul EN ISO 374-5 stablește cerințele referitoare la mănușile destinate pentru protecția utilizatorilor împotriva microorganismelor (mucegai și bacterii, opțional viruși) și modalitățile de testare.

Penetrarea mucegaiului și bacteriilor (test efectuat conform standardului EN374-2): În cursul testului se examinează rezistența la apă și aer a mănușilor.

Penetrarea virușilor (testat conform metodei B a standardului ISO 16604): Procedura asigură stabilirea rezistenței la penetrarea agenților patogeni transmiși prin sânge.

– Testul utilizează bacteriofagul Phi-X174.

Exemple de aplicaţie:

Având în vedere că în fiecare caz domeniul de utilizare este determinant, de multe ori mănușile trebuie să dispună de mai multe calități pentru a corespunde cerințelor de protecție. Din acest motiv, este foarte importantă luarea în considerare a domeniilor de utilizare din instrucțiunile de utilizare și a rezultatelor testelor efectuate în laborator. Totodată, este recomandat să se stabilească, prin teste preliminare, dacă mănușile corespund sau nu utilizării planificate, având în vedere că condițiile de la locul de muncă pot diferi de condițiile testului tipizat în ceea ce privește temperatura, uzura și deprecierea.

Standardul ISO 18889 specifică exigențele referitoare la mănușile de protecție pentru operatorii care manevrează pesticide și muncitorii care intră în contact cu acestea după aplicare.

Mănușile din clasa G1 sunt adecvate în cazul în care riscul potențial este relativ scăzut. Aceste mănuși nu sunt adecvate unei utilizări cu pesticide concentrate, nici în cazurile de risc mecanic. Mănușile din clasa G1 sunt cel mai adesea de unică folosință.

Mănușile din clasa G2 sunt adecvate în cazul în care riscul potențial este mai ridicat. Acestea sunt adaptate utilizării cu pesticide diluate și pesticide concentrate. Mănușile din clasa G2 respectă și cerințele minime de rezistență mecanică, fiind astfel potrivite pentru activități care necesită mănuși cu o rezistență mecanică de bază.

Mănușile din clasa GR nu protejează decât palma și sunt destinate muncitorilor care intră în contact cu reziduurile de pesticide uscate sau parțial uscate prezente pe suprafața plantei după aplicarea pesticidelor.

Standardul EN16350 furnizează exigențe suplimentare pentru mănușile de protecție purtate întrun mediu care include sau este suscepibil de a include zone inflamabile sau explozive.

Alte proprietăți electrostatice pot fi definite prin EN1149-1 (rezistență determinată de-a lungul unui material) sau EN1149-3 (atenuarea încărcăturii), însă nu sunt suficiente pentru evaluarea mănușilor de protecție cu disipare electrostatică.

Standardul EN ISO 10819 specifică cerințele de performanță pentru atenuarea vibrațiilor prin intermediul mănușii. Materialul de reducere a vibrațiilor trebuie să îndeplinească și cerințele de grosime și consistență. Trebuie remarcat faptul că aceste mănuși pot reduce dar nu elimina riscurile pentru sănătate asociate cu expunerea la vibrații transmise mainilor.

Factorul de transmisie a vibrațiilor în benzile de frecvență de o treime de octavă de la 25 la 200Hz trebuie să fie egală sau mai mică de 0,90. Cea calculată în benzi de frecvență de o treime de octavă de la 200 la 1250 Hz trebuie să fie egală sau mai mică de 0,60.